Cine şi de ce vrea să se răfuiască cu Directorul general AGEPI sau ale cui interese financiare le-a „deranjat” Lilia Bolocan

De ceva timp în spaţiul public apar periodic acuzaţii în adresa Directorului general al AGEPI, Lilia Bolocan şi chiar solicitări de demitere a sa. Întâmplător sau nu, aceste acuzaţii au căpătat amploare acum, când urmează să fie învestit noul Guvern, adică în perioada când se discută inclusiv cine şi ce funcţii va ocupa. Este o coincidenţă stranie, care nu poate fi trecută cu vederea, de aceea am decis să ne documentăm şi să vedem ce stă la baza acestor acuzaţii.

Din discuţiile cu mai multe persoane care cunosc bine domeniul proprietăţii intelectuale, am înţeles că nemulţumirea unor reprezentanţi ai deţinătorilor drepturilor de autor au pornit de la iniţiativa Liliei Bolocan de a face regulă într-un domeniu în care se învârt sume frumuşele, dar care e ţinut departe de ochii publicului larg. Despre ce este vorba la concret? În Moldova sunt câteva organizaţii care se zice că-i reprezintă pe deţinătorii de drepturi de autor. Legislaţia prevede că toţi importatorii de dispozitive care pot, într-un fel sau altul, avea atribuţie cu drepturile de autor (telefoane, televizoare, fax-uri etc.) le achită acestor organizaţii 3% din venit. De ce? Pentru că, din start, se consideră că, dacă ai, spre exemplu, telefon, ai şi posibilitatea reală de a asculta muzică, de a citi cărţi, de a privi imagini etc., adică de a atenta la dreptul de autor al cuiva. Nu contează dacă cel ce cumpără un telefon ascultă muzică, priveşte filme, citeşte cărţi – el poate şi să nu facă nimic din toate astea, dar organizaţiilor ce pretind că reprezintă interesele deţinătorilor drepturilor de autor li se achita cele 3% menţionate. Ce fac ei mai departe cu aceşti bani, nu e clar. Ştim că unele organizaţii îşi iau lor de la 40 până la 67% din aceşti bani (pentru cheltuieli de reprezentare, de întreţinere etc.), iar restul chipurile se transferă deţinătorilor de drepturi de autor. Dar şi aici nu e clar cum anume se transferă banii respectivi deţinătorilor drepturilor de autor. Unii spun că se fac nişte transferuri către casele de discuri, care ulterior dau banii respectivi deţinătorilor drepturilor de autor, dar nu este nici o certitudine în acest sens. Aceasta pentru că, din câte am aflat, organizaţiile ce pretind că reprezintă intereselor deţinătorilor drepturilor de autor, nu prea oferă informaţii de acest gen, făcând trimitere la secretul comercial.

Ce a făcut Lilia Bolocan? A promovat modificări la legislaţie care limitează de la 3% la mai puţin de 1% transferurile către aceste organizaţii şi a stabilit că ele pot să-şi reţină maximum 15% din sumele ce le intră în cont, iar restul trebuie să le ofere deţinătorilor drepturilor de autor. Mai mult, din câte am aflat, Lilia Bolocan a încercat să afle dacă banii respectivi cu adevărat ajung la deţinătorii drepturilor de autor, dar s-a „lovit” de refuzul acestor organizaţii, care au invocat secretul comercial. Din unele informaţii neoficiale, ar fi vorba de peste 10 milioane de lei, care se învârt anual în acest business.

Evident că activismul Liliei Bolocan nu putea să placă acestor organizaţii, veniturile cărora se reduc cu circa două treimi. În consecinţă, acuzaţiile şi cererile de demisie au început să curgă gârlă. Şi deoarece ne aflăm într-o perioadă în care se decide cine şi ce funcţii va ocupa în continuare, cei deranjaţi de activismul Liliei Bolocan şi-au intensificat cererile. Întâmplător sau nu, dar şi din interiorul AGEPI au început să se audă voci care spun că chipurile Lilia Bolocan nu ştiu cui i-ar fi lezat drepturile. Astfel, apar tot mai multe indicii că s-a creat un front invizibil împotriva Directorului general AGEPI, scopul căruia este de a o înlătura din funcţie, iar miza sunt sumele frumuşele care se învârt în acest domeniu şi în raport cu care Lilia Bolocan a îndrăznit să vină cu anumite reglementări, lezând interesele cuiva.

Până la urmă, din ce se vede, Lilia Bolocan a acţionat inclusiv în interesul deţinătorilor drepturilor de autor, limitând sumele pe care organizaţiile ce acţionează în numele acestora şi le pot păstra lor. În ultimă instanţă, putem deduce că Directorul general al AGEPI a acţionat şi în interesele deţinătorilor de drepturi de autor, dar şi a oamenilor de rând, pentru că nu e exclus că unele pierderi de pe urma achitării acestor taxe mediul de business le include ulterior în costul produselor, încercând să le recupereze. Unicii care ies în pierdere sunt organizaţiile ce pretind că reprezintă interesele deţinătorilor de drepturi de autor. Dar când ai de ales între interesul general al cetăţenilor şi, în particular, interesul deţinătorilor de drepturi de autor, pe de o parte, şi interesele înguste ale unor organizaţii intermediare…. Concluzia e evidentă.

De fapt, mai corect ar fi ca o concluzie obiectivă pe marginea acestei situaţii să fie făcută în urma unor investigaţii complexe. Spre exemplu, se cere implicarea CNA, a Fiscului sau a altor organe abilitate ale statului, ce ar demara o amplă investigaţie, care să ne ofere răspunsuri la câteva întrebări elementare: 1) Ce sume primesc de la importatori organizaţiile ce pretind că reprezintă interesele deţinătorilor de drepturi de autor? 2) Ce parte din banii primiţi rămân acestor organizaţii şi cât ajunge (dacă ajunge) la deţinătorii de drepturi de autor; 3) Cine stă în spatele anumitor case de discuri şi în ce legături sunt ei cu conducerea organizaţiilor ce le transferă bani chipurile pentru deţinătorii de drepturi de autor; 4) În ce măsură sunt lezaţi de taxele primite de aceste organizaţii consumatorii finali? etc.

Nu este exclus că rezultatele unei astfel de investigaţii pot avea efectul unei bombe şi pot pune lucrurile în cu totul altă lumină. Atunci se va vedea cine şi ce interese are cu adevărat, ce e cu atacurile „din interior şi din exterior” în adresa Directorului general al AGEPI şi dacă Lilia Bolocan a avut sau nu dreptate promovând modificările legislative menţionate.

www.oficial.md