Lider de partid: Era mare speranța că valul unionismului avea să culmineze cu o decizie istorică în 2018

Liderul Partidului Național Liberal (PNL), Vitalia Pavlicenco, susține că acum vreo șase-șapte ani, era mare speranța că valul renăscut al unionismului avea să culmineze cu o decizie istorică în 2018, informează Oficial.

„Acum vreo șase-șapte ani, era mare speranța că valul renăscut al unionismului avea să culmineze cu o decizie istorică în 2018 – și ar fi fost firesc să fie așa. Însă vremurile sunt tulburi, tot mai tulburi, nu doar în cele două state românești, dar și în Europa, invadată de instabilitate și de perspective incerte. De multe ori revenim la ideea că multe se pot întâmpla la Est și la Vest, în Est și în Vest, dinspre Est și dinspre Vest, noi, însă, românii, ne învârtim într-un cerc vicios pe care l-am rupe și am avansa prin refacerea unității naționale, dacă am fi uniți în idei și fapte, însă noi regresăm, așa cum se întâmplă. Avem simultaneitatea unei atitudini dezaprobatoare recente – meritate ori mai puțin – din partea unei suprastructuri paneuropene fata de guvernările ambelor state românești, suprastructură care parcă nu are puterea, voința, capacitatea sau interesul de a înțelege drama poporului român dezbinat de criminalii lumii. Chiar dacă este foarte mare partea de vină a celor ce nu îndreptățesc azi în ambele capitale statutul de ”clasă politică” – fie aflată la guvernare, fie aflată în opoziție… Coincidența este, totodată, izbitoare și vine ca un blestem pentru că suntem dezbinați în fața neprietenilor”, a scris ea pe blog.

Totodată, liderul PNL a comunicat despre lipsa unei alternative naționale. „Deoarece rămâi consternat și de atitudinile unor grupări politice din interior, care se vor cu sprijin popular sau alternativ, dar sunt mai puțin naționale ca identitate și aspirații față de propriul lor stat, pe care, pe nedrept, îl identifică mereu cu mediocritățile cocoțate la putere în ambele capitale românești. Tristețea vine de la lipsa unei alternative naționale, pentru că ceea ce se întrezărește la orizont ca alternativă nu oferă, de fapt, decât încă o agonie până la Actul istoric inevitabil și absolut legitim al Reîntregirii românești, al reînfăptuirii unității naționale”.

Prin urmare, ea s-a referit la unioniștii din Consiliul Unirii. „Acum câțiva ani, unioniștii din Consiliul Unirii – după ce își făcuseră cunoscută la Bruxelles rugămintea de sprijin și înțelegere pentru Reunificarea celor două state românești, stabiliseră, cu vizionarism, că noi, românii, solicitam clasei politice din România să promoveze ca obiectiv național ceea ce unii propuseseră chiar la București. Este vorba de transformarea României în a șaptea putere în Europa, prin consolidarea  dezideratului de unificare a celor două state românești, avându-se în vedere că, în R.Moldova, devin, cu acte în regulă, un număr tot mai mare de români, precum și prin efectuarea, astfel, a primului pas spre asigurarea ireversibilității integrării europene a celui de-al doilea stat românesc, cel care, apoi, ar evita așteptarea a 15-20 de ani până la aderarea la UE. Membrii CU subliniau că lichidarea consecințelor Pactului criminal Molotov-Ribbentrop este scopul pentru care trebuie să pledeze cei ce se consideră români și vor să trăiască într-un stat puternic, european, civilizat, cu securitate NATO, în fața imprevizibilităților din partea unor state-agresoare barbare. Soluția durabilă pentru soarta acestui teritoriu este doar Reunirea, cu atât mai indicată și imperativă după semnarea acordurilor asociative cu UE. Eveniment ce trebuia urmat de aplicarea unui program de apropiere și integrare românească în paralel cu integrarea europeană. Acest concept a fost unul de bază al Programului PNL în alegerile parlamentare din 2014 și vor rămâne ca program electoral, dar completat și precizat, și în alegerile ce se apropie”, a declarat ea.

În același timp, Pavlicenco a vorbit despre importanța gradului de autonomie a liderilor politici. „Mai spuneam membrii activi ai Consiliului Unirii în anul 2014, că ceea ce se constată în R.Moldova – iar lucrurile nu s-au schimbat prea mult – este o încercare de ”europenism moldovenesc”, care înseamnă un antiromânism camuflat al guvernanților, determinat de interesul electoral, oneros, de menținere la putere prin ideologia trecutului, ca aceștia să poată participa la partajări în continuare din patrimoniul public și la consum ”specific” de fonduri europene. Va fi așa sau ne vom reprăbuși într-o mlaștină la fel ca în 2001? Asta depinde de maturitatea și de gradul de autonomie al liderilor politici pro-vestici în deciziile lor, lideri care astăzi ridică, prin acțiunile, inacțiunile și deciziile luate, un mare semn de întrebare. Din păcate”, a conchis ea.

Mihaela Rotari