Cele mai mari greșeli pe care le faci la interviuri de joburi

Nu ai de ce să-ți faci griji dacă ai absolvit o facultate decât în privința lucrurilor care-ți vor influența viața.

Cea mai recentă ceată de muncitori care intră pe piaţa muncii în mai, anul acesta – bine aţi venit în lume, absolvenţilor de facultăţi! – s-ar putea să simtă că anii petrecuţi pe băncile şcolii le-au adus aptitudini menite să-i facă să exceleze. Şi poate chiar au făcut-o. Dar nu vor afla niciodată dacă nu trec de primul hop.

„Interviul pentru locul de muncă determină calitatea vieţii pe care o duci”, spune Michael Neece, CEO la Interview Mastery. „Şi majoritatea oamenilor nu se pregătesc prea bine pentru asta.”

Este o experienţă care te scoate din sărite, că persoana de la masă decide daca meriţi banii pe care urmează să ţi-i dea. Iar nervii ăştia se manifestă în moduri ciudate.

Discuţiile cu angajatorii despre cele mai nasoale interviuri la care au luat parte includ candidaţi care-şi vomită pe pantofi, îşi tamponează sprâncenele transpirate cu şerveţele ieftine, încât feţele lor ajung să arate ca „Hansel şi Gretel şi urmele de firimituri” sau decid să petreacă un Happy Hour pe la jumătatea interviului. „Canditatul şi-a dus mâna la buzunarul hainei, a scos o sticlă micuţă şi frumoasă, a luat o duşcă de whiskey şi-a pus-o la loc”, zice Neece.

Dar astea sunt modurile cele mai evidente ca să faci praf un interviu. Ce mai valoros – pentru proaspeţii absolvenţi, cât şi pentru persoanele cu experiență – este să ştii greşelile subtile făcute la interviuri care pot să asigure cv-urilor un loc în grămada de „îl vom păstra la dosar”.

Lipsa de pregătire pentru întrebările de bază

Caroline Ceniza-Levine, coach pe carieră la SixFigureStart, îşi aminteşte de o candidată care a dat un interviu minunat pentru o poziţie la o fundaţie non-profit, până a fost întrebată despre cele mai mari realizări ale sale la ora actuală. Candidata a răspuns cu o poveste despre ceva ce a făcut la primul ei job după terminarea şcolii.

„Genul acesta de răspuns conţine mai multe probleme”, spune Ceniza-Levine. „Nu vrei ca ultima ta realizare să fi avut loc cu mult timp în urmă. Primul ei job după terminarea şcolii nu a fost în domeniul strângerii de fonduri, aşa că şi-a micşorat valoarea spunând că cea mai mare realizare a ei a fost la alt job. Până la urmă să alegi orice altă reuşită care nu are legătură cu jobul pentru care ai aplicat, sugerează că de fapt nu te interesează cu adevarat jobul.”

Ceniza-Levine subliniază că un candidat trebuie să realizeze că interviul este mai important decât jobul în sine. Îşi aduce aminte de un investitor profesionist care a fost un alt candidat grozav, dar discutând înainte şi după, a trimis e-mailuri pline de greşeli gramaticale şi de tastare. „Asta a scăzut complet reputaţia acestui profesionist”, a zis ea.

Lipsa întrebărilor pentru angajator

Cel mai comun mod de a face praf un interviu este să nu pui întrebări.

Neece predică ceva ce el numeşte „Tehnica IO-K” care se referă la un document despre performanţele financiare pe care companiile trebuie să îl trimită la Comisia pentru Bursă şi Valori Imobiliare. În document este o secţiune numită „factori de risc”, unde compania afişează riscurile pentru investitori. Neece recomandă candidaţilor să treacă prin ele şi să aleagă unul care are legătură cu postul pentru care candidează.

„Când vine spre final momentul în care eşti întrebat dacă ai neclarități, atunci ar trebui să spui, vă citeam IO-K-ul, îmi puteţi spune ce se face pentru a atenua x lucru…”, spune Neece. „Angajatorul va zice, la dracu, nici măcar nu ştiu care este IO-K+ul nostru! Şi astfel ţi-a luat mai puţin de 5 minute să ieşi în evidenţă.”

Neece mai recomandă un truc simplu să schimbi interviul de la interogare unilaterală la o conversaţie între două persoane aşa cum ar şi trebui să fie. „Dupa ce răspunzi angajatorului, pune şi tu o întrebare micuţă”, zice el. „V-am dat destule informaţii? Am fost destul de precis în legatură cu asta?” Asta e tot. Angajatorul răspunde şi aşa ia naştere o conversaţie.

Nu este tratat interviul ca pe o misiune de descoperire

Un ultim sfat este să te asiguri că pleci de la interviu cu o informaţie foarte importantă: În ce constă exact jobul pe care îl vei face?

„Prima zi, săptămână, lună, ce anume vei face?”, spune Corcodilos, recrutor de profesie şi redactor la Ask The Headhunter. Asta este întrebarea pe care o pune fiecărui candidat pe care îl trimite la un interviu dupa ce se întoarce pentru o şedinţă de informare. Dacă nu prea au idee despre ce implică jobul, Corcodilos ştie ca au făcut praf interviul. „Majoritatea oamenilor nu prea au ce să îţi spună despre ce anume este vorba la job pentru că nu întreabă niciodată, iar managerul nu le spune”, zice el.

Deci: Du-te la interviu cu scopul să afli ce vei avea de făcut dacă vei fi angajat. Dacă poţi să răspunzi la asta, felicitări, nu ai făcut-o lată! Dacă nu poţi, ei bine, poate ar fi cazul să vezi ce răspunsuri găseşti pe fundul sticlei ascunse de whiskey.

sursa: vice.com