Timp de doi ani, americanii şi-au putut trimite copiii prin poştă, pe distanţe de peste 100 de kilometri
În 1914, un copil de patru ani a fost trimis prin poştă de la casa părinţilor săi către casa bunicilor săi care se afla la 117 kilometri depărtare, scrie descopera.ro.
Pe 1 ianuarie 1913, Serviciul Poştal din SUA a introdus pe lista serviciilor sale coletăria. ATI relatează că pentru prima oară americanii puteau trimite pachete prin poştă prietenilor şi familiei din întreaga ţară. Desigur, precum în cazul oricărei invenţii, au existat şi acele persoane care au încercat să testeze limitele noului serviciu, unii începând să-şi trimită chiar copiii prin poştă.
Au existat părinţi care au încercat şi reuşit să-şi trimită proprii copii prin intermediul serviciului de coletărie. Însă cel mai suprinzător este că toţi copiii au ajuns la destinaţie fără să fie răniţi. ”A fost pe primele pagini ale ziarelor atunci când a apărut, deoarece era extrem de drăguţ,” a declarat istoricul Jenny Lynch.
Primul copil trimis prin serviciul de coletărie a fost James Beagle, în vârstă de opt luni. Părinţii săi, Jesse şi Mathilda, l-au trimis pe micul James bunicilor săi care locuiau la câţiva kilometri distanţă de ei.
Întregul pachet a costat 50,15 dolari, iar 50 de dolari reprezentau costul asigurării. Transportarea cu succes a lui James a inspirat şi alte familii, în mare parte deoarece poşta era mai ieftină decât un bilet de tren. Cel mai faimos caz de trimitere a unui copil prin poştă a fost cel din 19 februarie 1914. Charlotte May Pierstorff a fost trimisă de la casa părinţilor săi către cea a bunicilor care se aflau la 117 kilometri depărtare.
La doi ani după ce a fost implementat, poştaşii au anunţat oficial că nu vor mai accepta pachete cu copii. Desigur acest lucru nu i-ar fi oprit pe părinţi. Timp de câţiva ani, deşi era ilegal, unii părinţi au încercat să-şi trimită prin poştă copiii.
Mihaela Rotari