De ce s-a implicat Rusia în alegerile din Statele Unite. Câteva ipoteze

Primele concluzii din ancheta lui Robert Mueller privind amestecul Rusiei în alegerile prezidențiale americane din 2016 au arătat foarte clar că “Russia-gate” va fi un factor decisiv în politica internă americană în lunile următoare. Indiferent însă de cât de adânc va săpa Mueller și indiferent de ceea ce va găsi, pare puțin probabil că va afla răspunsurile la o serie de întrebări fundamentale despre cum a ajuns Kremlinul la decizia de a interveni în politica americană, potrivit politologului Ivan Krastev.

A fost vorba de o încercare disperată de a instala la Casa Albă un președinte prietenos cu Rusia? Sau scopul principal a fost discreditarea sistemul politic american, într-un moment în care Kremlinul și-a pierdut speranța de a normaliza relațiile cu Washingtonul? Am văzut o mișcare strategică majoră, sau doar „o joacă” care a încercat mai degrabă să producă pagube doar, decât să influențeze ceva?

De asemenea, există întrebări importante nu doar despre ceea ce sa întâmplat, ci și despre viitor: în ce măsură a fost influențată dispoziția Rusiei de a interveni în politica din democrațiile vestice de către recentele experiențe ale Moscovei în America și Europa? Intervenția în alegerile americane și haosul ce a urmat sunt considerate de Kremlin un succes? Dacă da, incapacitatea lor de a influența alegerile prezidențiale din Franța din primăvară a fost un eșec?

Acuzațiile lui Mueller nu vor răspunde la aceste întrebări. Poziția oficială a Kremlinului – că Rusia nu a intervenit niciodată în politica americană – arată că aproape nimeni din tabăra rusă nu este dispus să discute acest subiect. Iar cei care știu de fapt ce a făcut Rusia și de ce sunt foarte puțini în număr – și niciunul nu este prea vorbăreț.

Așadar, dacă vrem să aflăm de ce rușii au făcut ceea ce au făcut, trebuie să părăsim terenul jocurilor cu spioni și să trecem în cel al politicii externe.

Putem începe cu o simplă observație: în timp ce amestecul rusesc a fost un șoc în Occident, în Rusia nu a fost nici surprinzător, nici scandalos. În discuțiile mele recente cu experții ruși în domeniul politicii externe, aceștia au argumentat clar că dacă Moscova dorește să fie o putere mondială, pe picior de egalitate cu Washingtonul, ar trebui să fie capabilă și dispusă să ajungă egalul Statelor Unite. Liderii ruși cred că Washingtonul intervine în politica lor internă și că Statele Unite intenționează să orchestrate o schimbare a regimului de la Moscova. Așadar, dacă pornesc de la această presupunere, Kremlinul ar trebui să arate lumii că se poate amesteca în mod similar, că are capacitățile și dorința de a face acest lucru. Acțiunea reciprocă este, de altfel, modul în care câștigi respectul inamicilor tăi și loialitatea aliaților tăi.

Percepția de bază în cercurile de politică externă din Moscova de astăzi este că Rusia își poate recâștiga statutul de mare putere numai prin confruntarea cu Statele Unite, nu prin cooperarea cu aceasta. Cu două săptămâni în urmă, la Clubul Internațional de Discuții Valdai, președintele Vladimir Putin a declarat că cea mai gravă eroare a Rusiei postcomuniste a fost “acordarea încrederii Occidentului”. În anii 90, Rusia lui Boris Elțin a vrut să imite Vestul, valorile și instituțiile sale; astăzi, Moscova se concentrează pe oglindirea politicilor occidentale cu privire la Rusia, făcând spre Vest ceea ce rușii cred că le face Occidentului.

Spre deosebire de ce presupun cei mai mulți, apetența Rusiei pentru statutul de putere globală nu vine pur și simplu din nostalgie sau traume psihologice. Este un imperativ geopolitic. Doar prin dovedirea capacității sale de a deveni o mare putere a secolului 21 Rusia poate spera să fie un partener real și egal cu țări precum China, pe care Rusia trebuie să le convingă că este demnă de a fi luată în serios. Vă vine să credeți sau nu, din perspectiva Rusiei, amestecul în alegerile prezidențiale americane a fost un spectacol organizat în special în beneficiul publicului non-american.

Deși Rusia este conștientă de faptul că este mult mai slabă decât Statele Unite din punct de vedere militar, economic, tehnologic și în aproape orice fel posibil, Kremlinul încă crede că puterea și slăbiciunea sunt concepte complexe și că tabăra mai puternică nu câștigă întotdeauna. Rușii văd rivalități mari de putere ca un joc de „piatră-foarfece-hârtie”. Esențial este ce fel de putere aspiri să fii sau ești pregătit să folosești: piatra bate foarfecele, dar este învinsă de hârtie; hârtia, desigur, nu are nicio șansă împotriva foarfecelui.

Situația actuală este atât de periculoasă deoarece Rusia va reacționa nu la ceea ce face Occidentul, ci la ceea ce Rusia crede că face Occidentul. Percepțiile rusești sunt determinate de trauma pierderilor suferite după sfârșitul Războiului Rece. Acțiunile rusești sunt modelate de convingerea că țara are capacitatea de a-și asuma riscuri, potențialul economic sau chiar tehnologic contând, din perspectiva lor, mai puțin pentru a determina cine va câștiga.

sursa: romaniacurata.ro