Noi scenarii pentru Catalonia: ce opţiuni mai au separatiştii catalani şi Guvernul Spaniei

Catalonia, o regiune spaniolă aflată în inima Europei, în care separatiştii ameninţă cu secesiunea, ar putea să fie antrenată într-o spirală periculoasă a tulburărilor şi represiunii sau ar putea să se angajeze în organizarea unor alegeri regionale anticipate în speranţa de a reporni de la zero, scrie AFP, care prezintă principalele scenarii, potrivit adevarul.ro

Suspendarea autonomiei

În pofida faptului că regiunea Catalonia este profund împărţită pe tema independenţei, separatiştii aflaţi la putere iau în calcul să declare independenţa, în baza referendumului de autodeterminare interzis de la 1 octombrie. Ei se onsideră legitimaţi de rezultatele – de neverificat -: o victorie cu 90.18% din voturile exprimate de 43% dintre catalanii cu drept de vot. Guvernul conservator al lui Mariano Rajoy anunţă, la rândul său, că va căuta să reia controlul asupra situaţiei, suspendându-i total sau în parte autonomia, o măsură fără precedent de la dictatura lui Francisco Franco (1939-1975). Aceste măsuri ar putea să înceapă să fie puse în aplicare către sfârşitul lui octombrie, după adoptarea lor de către Senat. Madridul a pus deja sub tutelă finanţele Cataloniei, care va rămâne fără fonduri proprii în câteva săptămâni. Guvernul ar putea să preia controlul şi asupra poliţiei regiunii şi să-i înlocuiască liderii. El va încerca să prezinte această măsură ca pe un mijloc de restaurare a ”democraţiei”, promiţând organizarea unor alegeri regionale la termen. În ceea ce-l priveşte, Guvernul catalan se va lansa atunci într-o declaraţie unilaterală de independenţă. dar recunoscută de cine? Pentru moment nu are niciun susţinător cu greutate în comunitatea internaţională. Conducătorii săi ar putea să fie incapabili, riscând să-şi transforme susţinătorii în martiri.

Alegeri

Surse guvernamentale de la Madrid au dat asigurări miercuri că o convocare a unor alegeri anticipate de către Carles Puigdemont va determina Guvernul să renunţe la o suspendare a autonomiei. Carles Puigdemont este ţintuit cu spatele la perete. În cadrul coaliţiei eteroclite care l-a adus la putere – din care fac parte conservatori, stânga republicană şi extrema stângă -, unii doresc ca el să dea înapoi, alţii să meargă înainte. Alegerile i-ar permite să dea înapoi fără să fie „umilit“. Catalanii ar putea, atunci, să-şi exprime punctul de vedere. O ocazie ca şi Madridul să facă campanie. Însă „dacă obţinem o victorie cu un singur vot peste 50%, mergem înainte“, declara miercuri pentru AFP un conducător separatist. Pentru moment, această opţiune este îndepărtată în tabăra lor. Însă vor trece zile lungi până când Senatul va supune la vot suspendarea autonomiei, iar datele problemeii s-ar putea schimba.

Strada, factorul determinant

În orice caz, 40 până la 50% dintre locuitorii regiunii susţin independenţa, potrivit sondajelor. Mulţi se simt „umiliţi“ de politica conservatorilor, care au obţinut anularea parţială, în 2010, a unui statut ce acorda competenţe largi regiunii. Spania s-a confruntat în Ţara Bascilor, cu 2,2 milioane de locuitori, 40 de ani de tulburri sociale în jurul luptei pentru independenţă a organizaţiei armate ETA. Acum, după ce acest front s-a liniştit, se îndreaptă ea, oare, către unul şi mai grav, în Catalonia, cu 7,5 milioane de locuitori? Pentru moment, manifestaţiile rămân paşnice. În cadrul Guvenului spaniol, unii mizează pe oboseala catalanilor, care vor fi afectaţi din plin de o criză economică indusă de instabilitatea politică. Cei mai afectaţi le vor întoarce, atunci, spatele ”radicalilor”. Însă Guvernul catalan dispune şi el de o largă bază de susţinători. În timpul referendumului, mii de persoane au sfidat autoritatea statului şi au ascuns urne ori s-au opus paşnic, în jurul secţiilor de votare. Mulţi au manifestat „împotriva forţelor de ocupaţie“. Aceşti activişti rămân mobilizaţi. Ei provin din categorii foarte diferite, din clase sociale înstărite sau nu, sunt studenţi, ţărani, funcţionari, primari, pompieri, docheri, sindicalişti. Cei mai hotărâţi ar putea să încerce „să paralizeze Catalonia“ prin blocarea infrastructurii. O eventuală reacţie a forţelor de ordine trimise ca întăriri de Madrid ar fi atunci hotărâtoare şi mult mai sensibilă ca cea a poliţiştilor din Catalonia, dintre care mulţi le sunt credincioşi liderilor lor regionali.

Presiune externă

Nici Mariano Rajoy şi nici Carles Puigdemont nu vor putea să ignore presiuni venite din exterior – oficiali europeni îngrijoraţi, investitori, bancheri, agenţii de rating. Un război de imagine este angajat pe terenul drepturilor omului, în contextul în care separatiştii joacă cartea ”democraţiei împotriva represiunii Madridului”, care întârzie să explice faptul că drepturilor catalanilor care nu susţin independenţa au fost şi ele încălcate întrucât li s-a refuzat o dezbatere în profunzime asupra independenţei. În acest sens, cei doi au de pierdut totul, dacă blocajul persistă.

sursa: adevarul.ro