CSJ: Considerăm neconstituțională practica verificării judecătorilor de către SIS

Curtea Constituțională (CC) i-a solicitat Curții Supreme de Justiție (CSJ) o opinie privind constituționalitatea verificării judecătorilor de către Serviciul de Informații și Securitate (SIS), această practică fiind prevăzută de Legea privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice, transmite Oficial.

Opinia Curții Supreme a ținut cont de principiile dreptului european al drepturilor omului și a vizat următoarele aspecte:

„(i) obligativitatea consimțirii, de către titularul funcției publice (categorie din care fac parte și judecătorii), a verificării sale de către Serviciul de Informații și Securitate, atunci când aceasta trebuie să aibă loc, în caz contrar fiind dispusă eliberarea sa din funcție;

(ii) așa-zisul caracter consultativ al avizului Serviciului de Informații și Securitate pentru Consiliul Superior al Magistraturii;

(iii) aprecierea dată actelor judecătorești de către Serviciul de Informații și Securitate.

Curtea Supremă de Justiție a observat că, în cazul în care titularul funcției publice (i.e. judecătorul) nu consimte să fie verificat de către Serviciul de Informații și Securitate atunci când acest fapt este necesar, este obligatorie eliberarea sa din funcție. Pentru a rămâne în funcție, judecătorului i se impune, în realitate, renunțarea la anumite drepturi – cum ar fi dreptul la respectarea vieții private – fără să cunoască întinderea controlului efectuat de către Serviciul de Informații și Securitate. Însă consimțământul dat în asemenea condiții nu este valabil, pentru că nu este unul în deplină cunoștință de cauză. Un asemenea consimțământ nu este lipsit de echivoc. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, renunțarea la un drept garantat de Convenție trebuie să rezulte din declarații sau din documente lipsite de echivoc.

Articolul 10 alin. (2) din Lege prevede că organul de verificare colectează informațiile necesare din bazele de date, din registrele și din alte surse ale autorităților publice, le solicită persoanelor juridice informații, inclusiv copii de pe dosarele personale ale candidaților de la locurile de lucru anterioare ș.a., iar alin. (4) al aceluiași articol spune că organul de verificare este în drept să solicite și să primească, în condițiile legii, informații și materiale care constituie secret comercial, bancar sau alt secret protejat prin lege, care se referă nemijlocit la activitatea persoanei supuse verificării. Aceste prevederi sunt foarte vagi, nu stabilesc despre ce surse, informații, registre și secrete este vorba și permit încălcarea, prin doar posibilitatea aplicării lor, a dreptului la respectarea vieții private a judecătorului verificat.

Așadar, pentru că prin controlul efectuat de către Serviciul de Informații și Securitate judecătorului verificat i se poate încălca dreptul la respectarea vieții private – de vreme ce acesta nu cunoaște întinderea controlului – și pentru că dreptul la respectarea vieții private constituie un drept garantat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legislația contestată este deficitară.

Potrivit articolului 13 alin. (1) din Lege, organul de verificare întocmește un aviz consultativ în baza informațiilor obținute în cadrul verificării. Acest aviz trebuie să se refere la gradul de îndeplinire de către titular a cerințelor de încadrare și de respectare a restricțiilor stabilite de lege și la factorii de risc descoperiți.

Curtea Supremă de Justiție consideră că, pe măsură ce se înaintează în lectura articolelor de lege, avizul se transformă din unul consultativ, în unul obligatoriu. Este suficientă citarea articolului 15 alin. (2) din Lege: titularul funcției publice este considerat compatibil cu interesele publice dacă îndeplinește cerințele și restricțiile stabilite de lege pentru funcția publică și dacă nu au fost descoperiți factori de risc. Pe scurt, dacă avizul stabilește existența unor factori de risc, titularul este incompatibil.

Potrivit Curții Supreme de Justiție, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nu trebuie să fie dictată de concluziile unui aviz aparținând unei instituții care nu se află în subordinea sa și căreia îi lipsesc garanțiile independenței și imparțialității, dată fiind apartenența sa de puterea executivă.

Serviciul de Informații și Securitate nu se poate pronunța cu privire la caracterul justificat sau nejustificat al unei hotărâri judecătorești, el nefiind o instanță judecătorească superioară. Totuși, Serviciul de Informații și Securitate ar putea consemna sau menționa în avizele sale faptul că o instanță superioară a confirmat sau a invalidat o hotărâre judecătorească a unui anumit judecător”.

Doina Secrieru