Mişcarea care a decis soarta Primului Război Mondial. Istoria conflictului tactic de la Mărăşeşti între Rusia şi România

O divizie de infanterie compusă din ostaşi ai Dobrogei a jucat un rol nevralgic în relaţia dintre Rusia şi România, în Primul Război Mondial. Lăsată descoperită de aliaţii ruşi, riscând astfel pierderea Mărăşeştiului, Divizia 9 Infanterie a fost salvată de propriile resurse, determinând un conflict deschis între comandanţii ruşi şi români, potrivit adevărul.ro.

Frontul de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz reprezintă piatra de hotar a României din primul Război Mondial. Dacă inamicul german ar fi învins, ţara noastră ar fi fost înghiţită de Imperiul Austro-Ungar. La 27 august 1916, România a intrat în război de partea Antantei (formată din Franţa, Germania, Anglia, Rusia) împotriva Puterilor Centrale (reprezentate de Germania, Austro-Ungaria, Turcia, Bulgaria). Un an mai târziu, când războiul se încheia, poporul dăduse dovada sacrificiului suprem: 10% din populaţia ţării pierise în luptele care au salvat ţara de la dezmembrare.

Ruşinea de după Turtucaia Intrarea României în război începuse dezastruos. Prima săptămână din septembrie 1916 adusese cea mai ruşinoasă înfrângere din istoria armatei Române: bătălia de la Turtucaia (Tutrakan, 1-6 septembrie 1916). Comandanţii români au dat bir cu fugiţii, după un lanţ de ordine catastrofale, iar românii au fost lăsaţi în urmă, fiind nimiciţi pe câmpul de luptă. Circa 8.000 soldaţi bulgari, români, germani, ruşi şi turci au pierit atunci la Turtucaia, în doar 5 zile. Aproape 29.000 militari au fost luaţi prizonieri şi doar 3.500 militari au reuşit să se salveze trecând Dunărea. Pentru bulgari, Tutrakan este cea mai mare victorie din Primul Război Mondial. Pentru români, Turtucaia este cea mai usturătoare înfrângere din istoria militară.

Ultima redută românească Românii şi-au luat însă revanşa faţă de inamici în cele trei bătălii hotărâtoare: Mărăşti (11/24 iulie – 19 iulie/1 august 1917), Mărăşeşti (24 iulie/6 august – 6/19 august 1917) şi Oituz (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917). Acestea erau ultimele redute româneşti care dacă ar fi fost pierdute, ar fi dus la desfiinţarea statului român. Regruparea din restul ţării Doar Moldova mai rămăsese românească la acel moment, Muntenia, Oltenia şi Dobrogea fiind deja sub asediul Puterilor Centrale. Guvernul ţării se refugiase la Iaşi, împreună cu familia regală. Nemţii masaseră forţe importante pe frontul de est, pentru asaltul final, iar miza era decisivă. De aceea, păstrarea Moldovei devenea o miză mai importantă decât oricând.

Ca să strângă toate forţele posibile pe frontul de la Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz, a fost nevoie de renunţarea la apărarea unor provincii importante ale ţării. Până să fie numit în fruntea trupelor ruso-române, generalul Eremia Grigorescu comandase Divizia 15 Infanterie din Armata de Dobrogea, forţă mixtă creată creată în august/septembrie 1916 pentru zona de sud-est. Armata de Dobrogea, condusă de generalul rus Andrei Zaioncikovski, fusese desfiinţată, iar unităţile componente au fost concentrate pe alte fronturi ale ţării, ce se restrângeau treptat spre est. La jumătatea lui octombrie 1916, Dobrogea era practic pierdută. „Regimentul 34/74 Infanterie a fost îmbarcat din gara Constanţa cu destinaţia Nehoiaşul, Buzău, unde a intrat direct în luptă. Regimentul este apoi trimis la Ploieşti, intrând în compunerea unor divizii de infanterie şi luptând cu eroism şi în zonele Piteşti, Câmpulung, Valea Prahovei, Buzău.

De asemenea, Divizia 12 Infanterie, comandantă de generalul Traian Găiseanu, a fost mutată pe frontul montan“, detaliază prof. Daria Nicolae, preşedintele Asociaţiei Culturale Astra Dobrogeană, colaborator al Muzeului Militar „Ferdinand“, filiala Constanţa. Divizia 9 Infanterie, unitate de elită În urma reorganizării armatei române, din iarna anilor 1916-1917, Divizia 9 Infanterie din Dobrogea a devenit unitate cu forţe sporite, cu 4 regimente de infanterie grupate în două brigăzi, plus Regimentul 9 Vânători, un batalion de pionieri, un divizion de cavalerie şi 13 baterii de artilerie, fiind încadrată în Corpul 3 armată. Dobrogenii defilează ca unitate de elită în faţa Regelui Ferdinand, a principelui moştenitor Carol al II-lea şi a generalului Henri Mathias Berthelot, şeful Misiunii militare franceze. În luptele de la Mărăşeşti, divizia a fost aruncată în focul bătăliei, fiind îndrumată de generalul Constantin Scărişoreanu. „Bătălia de la Mărăşeşti a fost comparabilă cu marile încleştări mondiale, ca mobilizare şi desfăşurare de forţe, strategii folosite, pierderi suferite. La începutul verii 1917, pe frontul din Moldova, pe un spaţiu relativ restrâns, erau aproape 800.000 combatanţi şi 1 milion de militari în rezervă. Divizia 9 Infanterie din Dobrogea a dus lupte de apărare în sectorul cel mai greu încercat al dispozitivului Armatei a 2-a, cuprinzând satul şi gara Mărăşeşti“, explică prof. Daria Nicolae.

Materialul integral poate fi citit pe adevărul.ro.

Mihaela Rotari