Cine au fost cu adevărat ruşii. Piraţii şi războinicii care au transformat Rusia din uniune de triburi în imperiu

Numele ruşilor, spun specialiştii, vine de fapt de la o serie de popoare scandinave din neamurile vikingilor. Aceşti războnici din nord ar fi ocupat şi înrobit populaţiile slave care trăiau pe teritoriul vestic al Rusiei de astăzi. Acesti vikingi au civilizat şi dat naştere statelor ruseşti medievale.

Ruşii aşa cum îi cunoaştem astăzi sunt în mare parte neamuri slave, cel puţin în zona de vest a Rusiei. Limba rusă aparţine de altfel familiei de limbii est-slavice apropiată de cea ucraineană, bielorusă, poloneză sau slovenă. Slavii de est care locuiesc însă Rusia de astăzi nu sunt de fapt ruşi în adevăratul sens al cuvântului. Numele de rus le-a fost împrumutat lor. Adevăraţii ruşi sunt de fapt nordici, spun specialiştii, şi i-au invadat în zorii evului mediu pe slavi, civilizându-i.

Slavii erau populaţii indo-europene atestate documentar pentru prima dată în izvoarele bizantine începând cu secolul al VI-lea. Primele triburi menţionate locuiau în zona de nord-est a Europei, în zona de est a Poloniei, dar şi în Ucraina actuală. Se numeau antii şi sclavinii. Cronicarul bizantin Procopius din Caesarea din timpul domniei lui Iustinian I din secolul al VI lea spune că aceste triburi au plecat din zonele Carpaţilor, Dunării de Jos, dar şi din spaţiile nord-pontice, atacând provinciile romane din zona Dunării.

”Aceste triburi, sclavenii şi antae, nu sunt conduse de un singur om, ci trăiesc într-un soi de democraţie şi totul se hotărăşte în comun”, spunea despre aceştia istoricul bizantin al împăratului Iustinian. Tot Procopius spune despre slavi că sunt populaţii primitive dar formate din indivizi puternici şi frumoşi. ”Trăiesc în colibe amărâte îndepărtate una de cealaltă, schimbându-şi locul des. Pleacă la război pe jos, cu scuturile şi suliţe, dar fără pieptare. Unii dintre ei nu au nici măcar o cămaşă sau o mantie, dar strângându-şi bucăţile de postav în zonele intime intră în luptă cu adversarii. Pentru că ei fără excepţie sunt bărbaţi înalţi şi voinici, cu părul nici foarte blond dar nici întunecat, mai degrabă roşcat”, adăuga Procopius din Caesarea.

Mulţi istorici spun că slavii au ieşit din anonimat odată cu migraţiile hunilor într-o primă fază, când au luat locul unor neamuri germanice împinse către est, dar mai apoi şi a avarilor care i-au luat în anumite campanii către vest drept federaţi. Către zona Rusiei de astăzi s-au aşezat anumite triburi de slavi estici, consideraţi genetic urmaşii populaţiilor ruse de astăzi şi anume krivichianii, radimichianii, vyatichianii, severianii şi slavii din neamul Ilmen. Aceştia locuiau în teritoriile sud şi est baltice. Nu erau cunoscuţi în aceea perioadă ca ruşi. De fapt nici măcar nu erau ruşi, erau triburi de slavi estici.

Adevăraţii ruşi sunt de fapt suedezi  

Aceste triburi slave au căpătat numele de ruşi mult mai târziu, începând cu secolele VIII-IX. Şi asta de la adevăraţii ruşii, care erau de fapt suedezi, arată anumiţi oameni de ştiinţă şi cronicari. Istoricul Donald F. Logan, istoricii ruşi A. A. Shakhmatov şi S. Tomasivsky, dar şi Frederind Durand plus numeroase descoperiri întinse în spaţiul rusesc de astăzi atestă faptul că „rus” erau numiţi suedezii din Uppland şi Gottland care se ocupau cu comerţul către Bizanţ, prin est sau mai precis prin ţinuturile slavilor. Purtau şi numele de varegi dar şi cel de ”rus” sau mai bine zis ruşi. Erau vikingi în toată regula, foarte buni navigatori, războinici neîntrecuţi şi buni negustori care au colonizat multe dintre teritoriile de astăzi ale Rusiei.

”Vikingii care au părăsit Uppland şi insula Gotland au urmat acest drum pe râuri şi uscat, pătrunzând adânc în inima Europei răsăritene”, preciza Donald Logan în ”Vikingii în istorie”. Tot ei au dat şi numele populaţiilor de slavi pe care au ajuns să le supună. Coloniile ”ruşilor” suedezi sunt atestate arheologic la sud de Baltica. „Înainte de epoca vikingilor, suedezii şi gotlandezii creaseră colonii pe ţărmul de su al Balticii. O serie de săpături au scos la iveală două cimitire scandinave mai mari lângă oraşul Grobin situat în apropierea oraşului Libau de azi pe coasta baltică a Letoniei”, adaugă Donald F. Logan în aceeaşi lucrare. Mai apoi aceşti ruşi suedezi au înaintat mult către est, ajungând în inima teritoriile locuite de slavi estici de pe teritoriul de astăzi al Rusiei, navigând pe Nipru, Volga şi ajungând în cele din urmă la Marea Neagră şi Bizanţ.

”Cu siguranţă colonizarea a putut să capete în anumite locuri proporţii impunătoare: în regiunile care se întinde de la Vladimir la Iaroslav au fost inventariaţi în secolul al XIX lea, 7729 de tumuli, iar centrele create de vikingi în locuri ca Staraia Ladoga,novgorod şi Kiev au fost cu siguranţă capitale în care timp de generaţiui, au domnit dinastii suedeze”, precizează şi Frederic Durand. Misiunea lor iniţială în est a fost explorarea şi comerţul. Arabul Ibn Rustah preciza de altfel clar în secolul al IX lea că varegii sau vikingii ruşi ”trăiesc exclusiv din comerţul cu slavii”.

Ruşii i-au supus pe slavi, i-au civilizat şi le-au împrumutat numele  

Cronica lui Nestor, scrisă de un călugăr dintr-o mănăstire kieveană din secolul al XII-lea, atestă acest nume de ”ruşi„ dat de populaţiile finice în secolul al IX-lea suedezilor. Mai mult decât atât, cronica rusească arată că suedezii au fost factor civilizator în rândul uniunilor de triburi slave. Mai precis, aceştia ar fi fost chemaţi de slavi să-i conducă şi să le dea legii. Iniţial suedezii i-au supus şi obligat la tribut, dar mai apoi slavii de bună voie le-au cerut să le devină stăpâni.

”Varegii de peste mare au pus tribut asupra ciuzilor, slavilor, merianilor, vesilor şi crivicilor. Cei care fuseseră siliţi să plătească tribut varegilor i-au alungat înapoi peste mare şi fără să le mai plătească tribut, au început să se cârmuiască singuri. Dar n-avea niciun fel de legiuri şi au început să se bată între ei. Atunci şi-au spus unii altora: ”Haideţi să căutăm un prinţ care să ne poată conduce şi să ne judece după lege”. Ca urmare s-au dus peste mări la ruşii varegi.(….) Ciuzii, slavii, crivicii şi vesii au spus oamenilor din rândul varegilor: Ţara noastră este mare şi bogată, dar nu este rânduială în ea. Veniţi să cârmuiţi şi să domniţi peste noi”, scria în cronica lui Nestor despre evenimente care ar fi avut loc în secolul al IX lea. În acest fel, slavii au ajuns să fie cârmuiţi de ruşii suedezi.

Primii lideri au fost Rurik şi Oleg, cei care au întemeiat Novgorodul şi Kievul în 862 şi respectiv 869. Practic, vikingii suedezi, adevăraţii ruşi, au creat primele cnezate şi principate slave bine dezvoltate. De altfel, dinastia de ţari a ruricovicilor, adică urmaşi ai Rurik, va continua să stăpânească în Rusia până în secolul al XVII lea. Totodată un important document precum ”Analele Sfântului Bertin” atestă pentru secolele IX-X existenţa unor personaje numite ”rhos” sau ”ruşi”, care erau de fapt suedezi.

Controverse pro şi anti-normande  

Totodată în istoriografia rusă a apărut şi un curent anti-normand care neagă faptul că denumirea de ruşi ar fi venit de la scandinavi. Mai mult decât atât, aceşti istorici spun că de fapt şi slavii ar fi întemeiat state înainte de venirea vikingilor. Istoricii anti-normanzi arată că de fapt ruşii erau slavi care au locuit la sud de Kiev încă din preistorie. Ca să-şi susţină teoria, au folosit numeroase dovezi printre care nume de râuri precum Ros din apropiere de Dniepr.

Anti-normandiştii încearcă să demonstreze că nu exista niciun trib numit ”rus” în Suedia. Totodată aceştia se bazează şi pe scrierile lui Ibn Khurdadhbeh, care în 840 scria că Rus este un trib slav. Aceste argumente avansate de istorici precum S. Gedeonov, M. Hrushevskyj, B. D. Grekov sau V. T. Pasuto nu au fost însă foarte convingătoare. Cu toate acestea, doctrina anti-normandistă a fost susţinută de regimul comunist.

Sursa: adevarul.ro