Declinul de pe piaţa construcţiilor şi soluţiile ce se impun

După doi ani de creştere semnificativă, situaţia pe piaţa construcţiilor a început să se înrăutăţească vizibil. Dacă în 2024 piaţa construcţiilor a înregistrat o creştere de 4,8%, iar în 2025 – de 32,2%, atunci în primul trimestru al anului curent descreşterea a fost de 12%. Iar ca situaţia să fie şi mai clară, se cere de menţionat că nu e vorba de un specific anume al primului trimestru, deoarece în perioada similară a anului trecut, creşterea a fost de 18,7%. Anul 2025 Republica Moldova l-a încheiat cu o creştere semnificativă în ultimul trimestru – 24,3%, iar la distanţă de doar câteva luni s-a atestat o descreştere semnificativă. Piaţa construcţiilor a început să se prăbuşească pe fondalul unui declin evident care se înregistrează deja de doi ani pe piaţa imobiliară. Această piaţă a scăzut în doi ani cu 84%. În primul trimestru al anului curent, în Chişinău şi în suburbii s-au vândut doar 623 de apartamente, pe când în aceeaşi perioadă a anului 2025 – 2 884, iar în primul trimestru din 2024 – 3 993. Şi toate acestea au loc în condiţiile în care cererea pe piaţa imobiliară, potrivit unor evaluări, depăşeşte oferta cu circa 30%.

Dar să revenim la datele făcute publice de Biroul Naţional de Statistică privind piaţa construcţiilor în primul trimestru din anul curent. Ar fi de menţionat că descreşteri se atestă pe majoritatea dimensiunilor relevante ale pieţei: construcţiile noi – cu 7,1%; lucrările de întreţinere şi reparaţii curente – cu 13,1%; reparaţiile capitale – cu 23,5%. O creştere de 5,2% se atestă doar în cazul unor astfel de lucrări ca demolările şi amenajarea terenurilor până la construcţii. Scăderea în continuare a volumului lucrărilor de construcţii, de rând cu scumpirile imobilelor anticipate de către unii experţi (ca urmare a preconizatei introduceri a taxei pe carbon, a creşterii inflaţiei, a creşterii deficitului forţei de muncă şi a costurilor acesteia etc.) va face şi mai inaccesibile locuinţele, iar aceasta se va expune direct asupra cetăţenilor. Deci, e clar că se impun măsuri energice şi rapide pentru a nu scăpa cu totul situaţia de sub control. Voi aminti şi cu această ocazie de viziunea pe care o am în acest sens şi pe care am făcut-o publică anterior.

Măsurile la care ar putea apela Moldova ţin atât de competenţa primăriilor municipiilor, cât şi a Guvernului. Prima măsură, care ţine de competenţa primăriilor, ar fi scoaterea la licitaţie a parcelelor mici (0,5 ha). Pentru aceasta, primăriile ar urma să formeze o rezervă de terenuri urbane, să le împartă în loturi de 0,5 ha şi să organizeze licitaţii deschise la care să fie admise numai persoanele juridice şi întreprinderile individuale cu experienţă dovedită în construcţii ≤ 10 000 m². În rezultat, ar fi eliminat monopolul dezvoltatorilor mari; ar fi atrase pe piaţă întreprinderile de construcţii mici şi mijlocii; ar creşte oferta şi diversitatea proiectelor.

O altă măsură ce se impune ar fi elaborarea şi adoptarea unor noi planuri de dezvoltare urbană cu vânzarea de parcele la limita oraşelor sau în municipii. În rezultat, am obţine reclasificarea terenurilor agricole din suburbii în zone rezidenţiale; alocarea de cartiere mari, care ar urma să fie împărţite în secţiuni pentru diferiţi dezvoltatori, dar cu un plan de infrastructură unificat. Astfel, s-ar reduce deficitul de terenuri în centrul oraşelor; s-ar limita preţurile terenurilor în centru; s-ar redistribui cererea.

Încă o măsură ce se impune ar fi crearea de noi cartiere cu infrastructură la cheie. Primăriile ar putea construi ele însăşi sau împreună cu investitorii, drumuri, comunicaţii, facilităţi sociale (şcoli, grădiniţe, centre de sănătate) înainte de construirea de locuinţe. În rezultat, ar creşte atractivitatea suburbiilor; familiile tinere ar primi locuinţe la preţuri accesibile, cu facilităţi.

De asemenea, se impune simplificarea şi accelerarea eliberării autorizaţiilor de construcţie. Astfel, s-ar reduce barierele birocratice şi timpul necesar pentru ca dezvoltatorul să înceapă lucrările, menţinând în acelaşi timp controlul calităţii şi conformitatea cu reglementările de urbanism.

La nivel guvernamental se impune modernizarea şi relansarea programului „Prima Casa”. În acest sens, se impune: limitarea participării numai pentru achiziţionarea de locuinţe cu suprafaţa de până la 100 m² şi cu un preţ care să nu depăşească limita stabilită; acordarea de prioritate familiilor cu copii şi tinerilor profesionişti etc.

O altă măsură ar fi introducerea taxei pe revânzarea rapidă (după exemplul Ucrainei). Aceasta ar putea fi stabilită la nivelul de 6-10% din valoarea proprietăţii deţinute mai puţin de trei ani. În rezultat, s-ar reduce tranzacţiile speculative, iar piaţa ar deveni mai stabilă. Acest impozit ar urma să fie unul temporar – spre exemplu, pentru un termen de trei ani.

Încă o măsură binevenită ar fi lansarea unor proiecte comune între stat şi constructori (dezvoltatori) prin parteneriate public-private. Astfel, s-ar impulsiona construcţia de locuinţe cu participarea statului pentru a accelera extinderea ofertei şi a asigura apartamente accesibile din punct de vedere social fără supraîncălzirea pieţei.

Odată cu punerea în aplicare a acestor măsuri în termen de 3-5 ani, s-ar obţine următoarele efecte: creşterea preţurilor se va stabiliza între 3-5% pe an (în loc de salturi de 15-30%); ponderea tranzacţiilor speculative va scădea cu 20-30%; 10-15 dezvoltatori noi din segmentul mic şi mediu vor intra pe piaţă; ponderea noilor cartiere în volumul vânzărilor va creşte de la 5-7% la 20-25%.

Mircea Baciu, antreprenor din Republica Moldova