Igor Dodon: Pentru prima dată are loc un atac fără precedent asupra dreptului opoziției parlamentare de a-și exprima opinia

Deputații din fracțiunile de opoziție au criticat, în cadrul briefingului de astăzi, proiectul Codului privind organizarea și funcționarea Parlamentului, elaborat de majoritatea parlamentară PAS.

Președintele fracțiunii socialiștilor, Igor Dodon, a declarat că, pentru prima dată în cei 35 de ani de independență ai țării noastre, are loc un atac fără precedent asupra dreptului opoziției parlamentare de a-și exprima opinia atât în cadrul ședințelor plenare, cât și în afara acestora.

„Majoritatea parlamentară a elaborat un proiect de modificare a legislației existente – o nouă versiune a codului de etică pentru deputați, care, în esență, privează opoziția de dreptul de a critica puterea și de a-și exprima liber poziția”, a menționat Igor Dodon.

El a subliniat că astfel de inițiative sunt promovate fără niciun dialog și fără consens, ceea ce contravine direct recomandărilor Comisiei de la Veneția și standardelor europene fundamentale ale democrației.

Opoziția respinge categoric aceste modificări, solicită excluderea lor imediată și insistă asupra unor consultări reale și cuprinzătoare. În caz contrar, acest document va deveni un simbol al presiunii politice și nu va fi recunoscut nici pe plan intern, nici de către partenerii internaționali.

Menționăm că proiectul Codului privind organizarea și funcționarea Parlamentului ridică numeroase semne de întrebare și necesită o evaluare critică serioasă.

Multe dintre prevederile sale sunt formulate neclar, contradictoriu, iar în unele cazuri — în contradicție cu principiile constituționale și practica democratică consacrată. În loc să asigure stabilitate și previzibilitate, documentul creează lacune, mecanisme excesive de control și proceduri birocratice inutile.

Una dintre principalele probleme este prevederea care permite Parlamentului să soluționeze „manual” orice chestiuni nereglementate. Aceasta deschide calea pentru abuzuri și contravine practicii Curții Constituționale.

De asemenea, în text se observă o confuzie între autonomia parlamentară și cea financiară, ceea ce indică faptul că documentul nu a fost gândit suficient de bine. Utilizarea unor formulări neprofesioniste (de exemplu, „configurație politică”) reduce precizia juridică a acestuia.

Un șir de prevederi — cum ar fi renunțarea la traducerea actelor normative în limba rusă sau abandonarea tradiției ca prima ședință să fie prezidată de cel mai în vârstă deputat — indică intenția de a renunța la practicile consacrate.

Procedurile privind depunerea jurământului de către deputați, constituirea fracțiunilor parlamentare și modificarea reprezentării în organele de lucru sunt excesiv de rigide. În practică, acestea pot limita, timp de luni de zile, dreptul deputaților de a se asocia politic.

Mai mult, cerințele impuse opoziției de a manifesta „constructivitate” și „solidaritate” cu puterea contravin însăși principiului pluralismului politic și libertății de acțiune a opoziției — aspect semnalat deja de Comisia de la Veneția.

De asemenea, extinderea atribuțiilor președintelui Parlamentului ridică semne de întrebare, acesta obținând posibilitatea de a „filtra” proiectele de lege pe criterii subiective. Deciziile Biroului permanent sunt propuse a fi adoptate exclusiv cu voturile majorității parlamentare, ceea ce privează opoziția de influență reală.

Introducerea unei „programe legislative anuale” și a unei „proceduri simplificate de examinare” accentuează formalismul și reduce transparența activității parlamentare.

De asemenea, este îngrijorătoare norma potrivit căreia amendamentele cu impact bugetar sunt respinse automat în cazul unui aviz negativ al Guvernului — fapt care limitează direct dreptul constituțional al deputaților la inițiativă legislativă.
Critici serioase vizează și prevederile privind reexaminarea legilor la solicitarea președintelui — termenul stabilit de trei luni fiind excesiv. Totodată, sunt propuse mecanisme discutabile de revizuire a Constituției prin corelarea acesteia cu tratatele internaționale.

Și mai îngrijorătoare este ingerința Parlamentului în activitatea autorităților publice locale — inclusiv posibilitatea de a suspenda activitatea acestora și de a anula deciziile cetățenilor, ceea ce pare a fi un instrument represiv fără precedent.

În ansamblu, proiectul Codului parlamentar reprezintă un document incoerent și supraîncărcat, care conține prevederi contradictorii și potențial periculoase.

În loc să consolideze sistemul parlamentar, acesta riscă să ducă la o politizare excesivă, rigidizare și concentrare a puterii în mâinile majorității. De aceea, analiza critică a acestui proiect nu este o formalitate, ci o necesitate pentru a preveni adoptarea unor norme care pot afecta grav principiile democratice și echilibrul constituțional.