Investitor fără statut: De ce un permis de şedere în Moldova nu atrage capital

Pe fondul încetinirii creşterii economice, al lipsei de capital pe termen lung şi al concurenţei intense pentru investiţii între ţările din regiune, Republica Moldova are nevoie în mod clar de noi surse de aflux de capital în economia reală. Un instrument potenţial eficient este permisul de şedere pentru investiţii.

Formal, un astfel de mecanism există în Moldova. Cu toate acestea, în practică, acesta rămâne puţin cunoscut, neextensibil şi are un impact redus asupra climatului investiţional al ţării.

Modelul actual: Permis de şedere pentru cine? Pentru investitor sau pentru antreprenor?

Conform legislaţiei actuale, un cetăţean străin poate obţine un permis de şedere temporară în Moldova în calitate de investitor în următoarele condiţii: participă la capitalul statutar al unei persoane juridice din Republica Moldova; creează locuri de muncă; îmbină ambele condiţii.

Pragul minim de intrare este relativ scăzut – echivalentul a aproximativ 30 de salarii medii lunare pe economie. Acest lucru face regimul accesibil, dar în acelaşi timp estompează însăşi esenţa statutului de investitor. De fapt, aceasta nu este o investiţie clasică, ci mai degrabă o migraţie a afacerilor: investitorul trebuie să fie fondator; investiţia trebuie să fie activă; este necesară dovada continuă a activităţii comerciale; iar statutul depinde direct de sustenabilitatea operaţională a afacerii.

Problema cheie: confuzia conceptelor

Practica internaţională face o distincţie clară între un antreprenor care creează şi gestionează o afacere şi un investitor care investeşte capital şi suportă riscuri financiare, dar nu este obligat să participe la managementul operaţional. Modelul moldovenesc combină aceste două roluri într-unul singur, ceea ce restrânge semnificativ publicul ţintă. Pentru un investitor pasiv în imobiliare, infrastructură, obligaţiuni sau fonduri, acest regim este neatractiv.

Spre deosebire de programele de investiţii din UE şi ţările vecine, permisul de şedere moldovenesc: nu este legat de imobiliare ca o clasă de active; nu permite investiţii pasive; nu oferă o cale clară şi previzibilă către reşedinţa permanentă;

depinde în mare măsură de interpretarea administrativă. Drept urmare, programul:

nu este scalabil; nu este promovat ca produs de investiţii; nu generează un flux sustenabil de capital.

Impact economic: limitat şi fragmentat

Mecanismul actual este cu siguranţă benefic pentru: întreprinderile mici şi mijlocii;

specialişti IT; manageri şi startup-uri. Cu toate acestea, ca instrument al politicii de investiţii a statului, este practic ineficient. Nu este capabil să atragă: capital privat mare; investiţii de dezvoltare; fluxuri valutare pe termen lung.

Ce s-ar putea schimba: separarea regimurilor

O soluţie raţională ar fi crearea unui regim juridic separat „Permis de şedere pentru investiţii”, paralel cu cel existent. Principiile cheie ar trebui să fie: investiţii, nu participarea la management; praguri fixe şi transparente; procedură automată.

Domenii potenţiale de investiţii în ţara noastră

Pentru Moldova, cel mai mare efect ar asigura: construcţiile şi dezvoltarea; parcurile industriale şi logistica; energetica; obligațiunile guvernamentale şi de infrastructură; proiecte IT orientate spre export.

Chiar şi în baza unui model conservator – câteva sute de investitori pe an – s-ar putea genera zeci de milioane de euro investiţii directe fără a crea riscuri sociale sau politice. De exemplu, chiar şi 200-300 de investitori pe an, cu o investiţie medie de 200-300.000 euro, ar însemna un flux anual de capital de 40-80 de milioane euro.

Concluzie

Mecanismul actual de permise de şedere pentru cei ce fac investiţii în Moldova este un instrument viabil, dar restrâns, axat mai degrabă pe antreprenori, decât pe capital. Dacă ţara îşi propune să concureze pentru investiţii în regiune trebuie: să recunoască această limitare; să separe migraţia de business de migraţia investiţională; să ofere pieţei un produs clar şi previzibil.

Permisele de şedere pentru investiţii nu este un instrument de migrație. Ele reprezintă un instrument de atragere a capitalului. Şi astăzi, în Moldova, acesta rămâne neutilizat.

Mircea Baciu, antreprenor din Republica Moldova