Declarație: „O să fiu sincer. Fiind consilierul Primarului General…”

Fiind consilierul Primarului General, Ion Ceban, în sectorul cultural, Adrian Pleșca susține că a cunoscut activitatea majorității instituțiilor culturale locale „dinăuntru, acolo unde ochiul public nu are acces, dar psîntecă nici nu tare-i trebuie”, susține tânărul.

„O să fiu sincer. FIECARE clădire ce găzduiește activități culturale în Chișinău e la marginea unei catastrofe. În fiecare zi. Unde țevile de canalizație se sparg și inundă colecțiile, unde pereții cedează, unde structura clădirii e încă lemn, unde nu-i paratrăsnet pe acoperiș și sisteme anti-incendiu și tot așa mai departe. Nu e deloc o noutate că statul și municipalitatea sunt prea deficiente, incompetente și corupte pentru a conduce instituțiile culturale spre dezvoltare. Acum însă avem o noutate – acest stil de management poate conduce la catastrofe. În cel mai direct sens. Acum suntem norocoși că doar pereții au suferit, mâine însă totul poate fi cu muuult mai tragic. Și pentru că ajunge jăle și propuneri fantastice de reconstrucție, acum trebuie să fim puțin mai productivi și să discutam mai “po teme””, susține Pleșca.

Totodată, ex-consilierul vorbește: „Întrebările de bază (în umila mea opinie) sunt: cum trebuie statul să abordeze corect sectorul cultural pentru a stimula dezvoltarea acestuia și cum de trecut de la tactica “astupării gropilor în cultură” la strategia de dezvoltare a sectorului cultural?

1. ZERO intervenții politice în managementul instituțiilor culturale – șefii de instituții culturale trebuie aleși prin concurs profesionist pentru a se ghida de interesele instituției, nu a partidului. Asta ar însemna că ministerul și direcțiile de cultură vor avea mai putine ‘pliculețe’ . Lăsați artiștii să creeze, ei știu cu mult mai bine cum asta se face.
2. LICHIDAREA direcțiilor cultură la nivel local și REFORMAREA DIN FUNDAMENT a secției Cultură în cadrul Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova. Ideea că sectorul cultural trebuie direcționat sau condus de autorități se trage din timpurile sovietice și asta nu corespunde cu realitățile curente. Autoritățile nu sunt șefii culturii, dar au o poziție de co-guvernare a sectorului alături de alți actori culturali, fie privați, fie non-guvernamentali. Nu avem nevoie de funcționari care numai delapidează bunul public și ne asigura că “AVEM CULTURĂ”. Statul nu mai trebuie sa fie organizator de matinee.

3. În loc sa finanță0m conducerea culturii (un moft ce costa municipalitatea milioane de lei pe an), trebuie să avem un fond public cultural ce ar susține inițiativele private a instituțiilor culturale autonome. Banii pentru cultură trebuie sa meargă în cultură, nu în funcționari.
4. Educația corespunzătoare a managerilor instituțiilor culturale. Nu e de-ajuns sa faci un master la academia de administrație publică pentru a cunoaște cum să conduci o instituție pentru ca cea din urma sa nu ardă, prăbușească, dar să se dezvolte an de an. Managementul cultural între timp a devenit o specialitate de facultate întreagă. Cunoștințele și abordările se schimbă și se inovează cu o viteză impresionantă și managerii sunt cei care trebuie să le țină pasul.
5. Sorry, e dureros, dar noi trebuie sa renunțam la câteva spații culturale. Umila mea opinie e că mai bine ai un teatru public “La Scalla” decât trei teatre deficitare. Sa renunțam nu înseamnă sa le demolam, dar să le oferim spre privatizare acelor oameni și companii care doresc și pot sa se ocupe de dezvoltarea lor. Companiile private sunt cei mai eficienți și buni administratori în cultură. Fapt demonstrat de rețelele private de cinematografie, teatrele alternative, echipele de fotbal și tot așa mai departe”, adaugă Pleșca.

„În așa fel, instituțiile culturale nu vor mai arde, dar vor avea resurse pentru a face sisteme anti-incendiu. Dacă însă decidem să mergem pe calea ușoară și să identificăm sute de milioane pentru reconstrucția clădirii înainte să discutăm despre cultură, stimați politicieni, asumați-vă următoarele catastrofe. Ele vor urma. Foarte foarte curând”, a conchis Pleșca.

Doina Secrieru